A doua zi dimineața, când Andrei a plecat la serviciu, am luat telefoanele și am început să sun. Primul apel a fost la firma de turism care organizase călătoria pentru soacra mea.
„Bună ziua, aș vrea să anulez o rezervare pentru Paris”, am spus cu vocea tremurând de furie controlată.
„Îmi pare rău, doamnă, dar anulările în ultimul moment implică penalități de 80%”, mi-a răspuns agentul.
Am închis ochii și am inspirat adânc. „Înțeleg. Vă rog să procedați.”
Al doilea apel a fost la Elena, soacra mea. „Elena, trebuie să vorbim urgent”, i-am spus.
Seara, când Andrei s-a întors acasă, m-a găsit în bucătărie, liniștită, pregătind cina. Pe masă îl aștepta un plic alb.
„Ce e asta?”, a întrebat, deschizându-l cu mâinile tremurânde.
În interior erau chitanțele pentru anularea călătoriei și un bilet către bancă pentru restul economiilor — exact suma rămasă după penalități. Lângă ele, o notă scrisă cu mâna mea: „Lecția 1: Deciziile financiare majore se iau împreună. Lecția 2: Respectul se câștigă prin comunicare, nu prin gesturi mari făcute în secret.”
Andrei s-a uitat la mine, realizând că mama lui știa deja totul. Elena venise să îmi ceară scuze și să confirme că înțelege anularea.
„Maria… eu…”, a început el.
„Acum să discutăm despre acea mașină”, l-am întrerupt calm. „Și despre cum să luăm decizii ca o familie adevărată.”
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.